Ce acte îți trebuie pentru deschiderea unei succesiuni

Pași detaliați

Procedura succesorală are trei mari etape: deschiderea dosarului (sesizarea Camerei Notarilor prin primărie), strângerea actelor (identitate, rudenie, proprietate) și dezbaterea propriu-zisă la notarul repartizat, care se încheie cu certificatul de moștenitor. Din 2026, prima etapă poate porni administrativ, direct la primărie, fără să te deplasezi mai întâi la un notar ales de tine.

Pe lângă actele strict necesare, notarul poate cere și un certificat fiscal pentru fiecare imobil din masa succesorală (eliberat de Direcția de Impozite și Taxe Locale a primăriei unde e situat imobilul), care confirmă dacă există datorii la impozitele locale — acestea nu blochează succesiunea, dar trebuie clarificate în certificatul final. Pentru conturile bancare sau alte active financiare, notarul solicită el însuși informații de la bănci, pe baza unei relații directe cu acestea, deci nu trebuie neapărat să obții singur extrasele.

Dacă defunctul avea polițe de asigurare de viață, acestea nu intră automat în masa succesorală dacă au beneficiar desemnat — beneficiarul le încasează direct de la asigurător, cu certificatul de deces, fără să treacă prin procedura succesorală.

Unde depui dosarul

Sesizarea inițială (Anexa 24) se depune la primăria ultimului domiciliu al defunctului. De acolo, dosarul ajunge la Camera Notarilor Publici din județul respectiv, care repartizează aleatoriu un notar. Dacă preferi un notar anume, poți contacta direct un birou notarial, dar procedura standard din 2026 pornește de la primărie.

Cât durează

• O succesiune simplă, fără conflicte între moștenitori și cu toate actele de proprietate în regulă, se poate finaliza în câteva săptămâni până la 2-3 luni.
• Termenul de 2 ani de la deces e cel recomandat pentru scutirea de impozitul de 1% pe transferul patrimoniului succesoral — nu e un termen limită obligatoriu pentru deschidere, ci pentru finalizare fără taxe suplimentare.
• O succesiune cu dezacorduri sau bunuri greu de identificat (imobile fără acte clare, conturi în bănci diferite) poate dura luni sau chiar ani, mai ales dacă ajunge în instanță.

Ce faci dacă ești plecat din țară

Poți participa la procedură printr-o procură specială de reprezentare, autentificată la notar din țara unde locuiești sau la consulatul român cel mai apropiat. Procura trebuie să menționeze explicit dreptul de a accepta sau renunța la moștenire și de a semna actele succesorale — o procură generică poate fi refuzată de notar.

Ce faci dacă ești plecat din țară de mult timp și abia afli de deces

Termenul de un an pentru renunțare curge de la data deschiderii succesiunii (data decesului), indiferent dacă ai aflat imediat sau mai târziu — nu se prelungește automat pentru moștenitorii plecați din țară. Dacă riști să depășești termenul fără să apuci să te documentezi complet, poți accepta moștenirea sub beneficiu de inventar, o formă de acceptare care te protejează de datoriile care depășesc valoarea bunurilor moștenite, fără să pierzi dreptul la partea care ți se cuvine.

Ce faci dacă lipsește un act de proprietate

Dacă un imobil din masa succesorală nu are carte funciară deschisă sau actul de proprietate e vechi și incomplet, notarul poate cere completarea dosarului cu documentație cadastrală sau chiar suspendarea temporară a acelei părți din succesiune până la lămurirea situației juridice a bunului respectiv — vezi și ce presupune intabularea unui imobil.

Ce faci dacă printre moștenitori sunt minori

Minorii moștenesc la fel ca adulții, dar nu pot semna acte — sunt reprezentați de părinți sau de tutore. Dacă interesele părintelui și ale copilului minor intră în conflict (de exemplu, ambii moștenesc din aceeași masă succesorală și trebuie împărțită), notarul cere numirea unui curator special de la autoritatea tutelară, ca să evite un conflict de interese în semnarea actelor.

În plus, orice act prin care se dispune de bunurile unui minor (acceptarea moștenirii sub o anumită formă, o eventuală renunțare, un partaj care afectează cota minorului) are nevoie de încuviințarea prealabilă a autorității tutelare — notarul nu poate finaliza dosarul fără acest aviz, dacă printre moștenitori se află un copil.

Ce faci dacă nu găsești toți moștenitorii sau nu se cunosc unii pe alții

Se întâmplă des la familii extinse sau recompuse — moștenitori din căsătorii diferite ale defunctului, rude îndepărtate identificate abia la deschiderea dosarului. Notarul are obligația să identifice toți moștenitorii legali pe baza actelor de stare civilă și, dacă unii nu pot fi găsiți sau nu se prezintă, poate cita public prin anunțuri sau poate solicita informații suplimentare de la Direcția de Evidență a Persoanelor. Procedura nu se poate finaliza legal fără includerea tuturor moștenitorilor cunoscuți, chiar dacă unii nu participă activ la dezbatere.

Greșeli frecvente la acest dosar

• Depunerea cu întârziere a documentelor de proprietate, ceea ce prelungește inutil dezbaterea — strânge din timp actele bunurilor, nu doar actele de identitate.
• Necunoașterea termenului de un an pentru renunțare — mulți moștenitori nu știu că tăcerea peste un an echivalează cu acceptarea moștenirii, inclusiv a eventualelor datorii.
• Ignorarea termenului de 2 ani pentru scutirea de impozit — o succesiune tergiversată inutil poate costa în plus impozitul de 1% pe valoarea moștenită.
• Lipsa acordului tuturor moștenitorilor privind împărțirea bunurilor — dacă nu vă înțelegeți, procedura notarială se blochează și ajunge, de multe ori inutil, în instanță.
• Omiterea unor bunuri din declarație, fie din neștiință, fie intenționat — dacă apar ulterior bunuri nedeclarate, e nevoie de o succesiune suplimentară pentru acestea, cu costuri și timp în plus.
• Necunoașterea faptului că datoriile intră tot în masa succesorală — acceptarea moștenirii fără verificarea prealabilă a eventualelor datorii poate transforma o moștenire aparent avantajoasă într-o povară financiară.